carantină
/ka.ranˈti.nə/Etimologie
Din franceză quarantaine. Confer italiană quarantina, turcă karantina și rusă карантин (karantïn).
Definiții
- (med.) punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie.
- (med.) izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie.
- (med.) restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor.
- (fig.) izolare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | carantină | — |
| genitiv-dativ | carantinei | — |
| vocativ | carantină | — |
| articulat | carantina | — |
Sinonime: 4: izolare