carambolaj
/ka.ram.bo'laʒ/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză carambolage.
Definiții
- faptul de a face carambol.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | carambolaj | carambolaje |
| genitiv-dativ | carambolajului | carambolajelor |
| vocativ | carambolajule | carambolajelor |
| articulat | carambolajul | carambolajele |
carambolajul
/ka.ram.boˈla.ʒul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din carambolaj.
Definiții
- forma de singular articulat pentru carambolaj.