caraghioslâc
/ka.ra.gjosˈlɨk/Etimologie
Din turcă karagözlük.
Definiții
- faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul; comicărie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caraghioslâc | caraghioslâcuri |
| genitiv-dativ | caraghioslâcului | caraghioslâcurilor |
| vocativ | caraghioslâcule | caraghioslâcurilor |
| articulat | caraghioslâcul | caraghioslâcurile |