caragață
/ka.ra'ga.ʦə/Etimologie
Din neogreacă καρακαξα (karakáxa).
Definiții
- (ornit.) coțofană.
- (fig.) (fam.) femeie vorbăreață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caragață | caragațe |
| genitiv-dativ | caragaței | caragațelor |
| vocativ | caragață | caragațelor |
| articulat | caragața | caragațele |