← înapoi la căutare

caraculul

/ka.raˈku.lul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din caracul.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru caracul.

caracul

/ka.raˈkul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză caracul.

Definiții

  1. numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul.
  2. blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcaraculcaraculi
genitiv-dativcaracululuicaraculilor
vocativcaracululecaraculilor
articulatcaracululcaraculii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică