caracul
/ka.raˈkul/Etimologie
Din franceză caracul.
Definiții
- numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul.
- blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caracul | caraculi |
| genitiv-dativ | caraculului | caraculilor |
| vocativ | caraculule | caraculilor |
| articulat | caraculul | caraculii |