← înapoi la căutare

caracterul

/ka.rakˈte.rul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din caracter.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru caracter.

caracter

/ka.rak'ter/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză caractère < latină character.

Definiții

  1. ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale.
  2. personalitate morală fermă.
  3. însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine.
  4. individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară.
  5. trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism.
  6. caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp.

Exemple

  • Om de caracter.
  • Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcaractercaractere
genitiv-dativcaracteruluicaracterelor
vocativcaracterulecaracterelor
articulatcaracterulcaracterele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică