caracara
/ka.ra'ka.ra/Etimologie
Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.
Definiții
- (ornit.) (Caracarinae) șoim din zona tropicală a Americii, care trăiește mai mult pe sol, hrănindu-se cu cadavre, șerpi, insecte și moluște.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caracara | caracara |
| genitiv-dativ | caracaraului | — |
| vocativ | caracaraule | — |
| articulat | caracaraul | — |