carabușcă
/ka.ra'buʃ.kə/Etimologie
Din rusă коробоkика (korobocika).
Definiții
- (reg.) cutioară confecționată din coajă de copac, în care se păstrează tutunul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | carabușcă | carabuști |
| genitiv-dativ | carabuștii | carabuștilor |
| vocativ | carabușcă | carabuștilor |
| articulat | carabușca | carabuștile |