carabinier
/ka.ra.bi.ni'er/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză carabinier.
Definiții
- (înv.) soldat înarmat cu o carabină.
- (în Italia) membru al jandarmeriei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | carabinier | carabinieri |
| genitiv-dativ | carabinierului | carabinierilor |
| vocativ | carabinierule | carabinierilor |
| articulat | carabinierul | carabinierii |
carabinierul
/ka.ra.bi.niˈe.rul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din carabinier.
Definiții
- forma de singular articulat pentru carabinier.