carabină
/ka.ra'bi.nə/Etimologie
Din franceză carabine, confer italiană carabina.
Definiții
- pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită.
- cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte.
- cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului.
Exemple
- A vânat cu carabină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | carabină | carabine |
| genitiv-dativ | carabinei | carabinelor |
| articulat | carabina | carabinele |
Sinonime: 1: (prin Transilv. și Maram.) ștuț