capîntortură
/kap.ɨn.tor'tu.rə/Etimologie
Din cap + întort „întors” + sufixul -ură.
Definiții
- mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul; sucitoare (Jynx torquilla).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | capîntortură | capîntorturi |
| genitiv-dativ | capîntorturii | capîntorturilor |
| vocativ | capîntortură | capîntorturilor |
| articulat | capîntortura | capîntorturile |