capugiu
/ka.puˈʤiw/Etimologie
Din turcă kapucu (versiunea literară kapici).
Definiții
- (turcism înv.) trimis al sultanului în țările românești, împuternicit în special cu schimbarea domnilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | capugiu | capugii |
| genitiv-dativ | capugiului | capugiilor |
| vocativ | capugiule | capugiilor |
| articulat | capugiul | capugiii |