capriciul
/kaˈpri.ʧjul/Etimologie
Din capriciu.
Definiții
- forma de singular articulat pentru capriciu.
capriciu
/ka'pri.ʧju/Etimologie
Din italiană capriccio. Confer franceză caprice.
Definiții
- dorință trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpățânare; gust schimbător, neașteptat; toană, farafastâcuri, bâzdâc.
- compoziție muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizație, cu treceri neașteptate de la o stare emoțională la alta.
Exemple
- N-a fost decât un capriciu.
- Un capriciu spaniol.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | capriciu | capricii |
| genitiv-dativ | capriciului | capriciilor |
| articulat | capriciul | capriciile |
Sinonime: 1: chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, grațiozități (pl.), maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pârțag, scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zâmbâc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bâzdâc, farafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla, 2: (muz.) fantezie, (rar) ricercar
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică