capelă
/ka'pe.lə/Etimologie
Din neogreacă καπελλο (kapéllo), italiană cappello.
Definiții
- șapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari.
- biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis.
- parte a unei biserici care adăpostește altarul.
- încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă.
- grup de coriști.
- orchestră de proporții reduse; fanfară (militară).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | capelă | capele |
| genitiv-dativ | capelei | capelelor |
| vocativ | capelă | capelelor |
| articulat | capela | capelele |