canură
/'ka.nu.rə/Etimologie
Din latină cannula.
Definiții
- nume dat firelor scurte de lână rămase în dinții pieptenului după dărăcit, folosite (ca bătătură) pentru țesături mai groase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | canură | canuri |
| genitiv-dativ | canurii | canurilor |
| vocativ | canură | canurilor |
| articulat | canura | canurile |