cantor
/kan'tor/Etimologie
Din latină cantor, germană Kantor.
Definiții
- (reg.) cântăreț de biserică; psalt, dascăl.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cantor | cantori |
| genitiv-dativ | cantorului | cantorilor |
| vocativ | cantorule | cantorilor |
| articulat | cantorul | cantorii |