cantonament
/kan.to.na'ment/Etimologie
Din franceză cantonnement.
Definiții
- staționare vremelnică (a unor unități militare) într-o localitate, în afara cazarmei; loc unde sunt instalați cei cantonați.
- loc de cazare special amenajat și perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun (în vederea participării la o competiție de amploare).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cantonament | cantonamente |
| genitiv-dativ | cantonamentului | cantonamentelor |
| vocativ | cantonamentule | cantonamentelor |
| articulat | cantonamentul | cantonamentele |