cantaragiu
/kan.ta.raˈʤiw/Etimologie
Din turcă kantarcı.
Definiții
- salariat la vamă, la gară etc. care cântărește bagajele sau mărfurile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cantaragiu | cantaragii |
| genitiv-dativ | cantaragiului | cantaragiilor |
| vocativ | cantaragiule | cantaragiilor |
| articulat | cantaragiul | cantaragiii |