canon

Etimologie

Din neogreacă ϰανών (kanón) sau franceză canon, confer germană Kanon.

Definiții

1. regulă, dogmă bisericească; tipici.
2. normă, regulă de conduită.
3. listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii.
4. pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon.
5. (fig.) suferință, chin.
6. nume dat cărților Vechiului și Noului Testament.
7. regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; (p.ext.) regulă rigidă, formalistă.
8. compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie.
9. cântare bisericească; (p.ext.) cântec; glas.
10. literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice.

Declinare