canion
/ka.niˈon/Etimologie
Din franceză cañon, germană Cañon.
Definiții
- vale adâncă și foarte strâmtă, cu pereți abrupți și cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | canion | canioane |
| genitiv-dativ | canionului | canioanelor |
| vocativ | canionule | canioanelor |
| articulat | canionul | canioanele |