cangur
/ˈkan.gur/Etimologie
Din franceză kangourou < engleză kangaroo. Provine din limba indigenă australiană Guugu Yimidhirr gangurru.
Definiții
- (zool.) (Macropus giganteus) mamifer erbivor din Australia, cu coadă lungă și cu picioarele anterioare scurte, a cărui femelă are sub pântece o pungă unde își ține puii când sunt mici.
- argoumoldovean care umblă prin țară în căutarea unui loc de lucru.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cangur | canguri |
| genitiv-dativ | cangurului | cangurilor |
| articulat | cangurul | cangurii |