canelură
/ka.ne'lu.rə/Etimologie
Din franceză cannelure.
Definiții
- șanț îngust care brăzdează vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc.; șanț pe suprafața pieselor unor mașini, servind la îmbucarea cu alte piese; nut.
- fiecare dintre adânciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | canelură | caneluri |
| genitiv-dativ | canelurii | canelurilor |
| vocativ | canelură | canelurilor |
| articulat | canelura | canelurile |