candoare
/kan'do̯a.re/Etimologie
Din franceză candeur < latină candor, -oris.
Definiții
- curățenie sufletească.
- (peior.) naivitate, prostie.
- ingenuitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | candoare | candoarea |
| genitiv-dativ | candorii | candorilor |
| articulat | candori | candorile |
Sinonime: 1: inocență, 3: ingenuitate
Antonime: vinovăție