candeliță
/kan.de'li.ʦə/Etimologie
Din candelă + sufixul -iță.
Definiții
- (mar.) nod care servește la prinderea unui obiect.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | candeliță | candelițe |
| genitiv-dativ | candeliței | candelițelor |
| vocativ | candeliță | candelițelor |
| articulat | candelița | candelițele |