candelabru
/kan.de'la.bru/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză candélabre < latină candelabrum.
Definiții
- suport cu mai multe brațe (bogat ornamentat), pentru lumânări sau becuri electrice; policandru.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | candelabru | candelabre |
| genitiv-dativ | candelabrului | candelabrelor |
| vocativ | candelabrule | candelabrelor |
| articulat | candelabrul | candelabrele |
candelabrul
/kan.deˈla.brul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din candelabru.
Definiții
- forma de singular articulat pentru candelabru.