candelabru
/kan.de'la.bru/Etimologie
Din franceză candélabre < latină candelabrum.
Definiții
- suport cu mai multe brațe (bogat ornamentat), pentru lumânări sau becuri electrice; policandru.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | candelabru | candelabre |
| genitiv-dativ | candelabrului | candelabrelor |
| vocativ | candelabrule | candelabrelor |
| articulat | candelabrul | candelabrele |