canavață
/ka.na'va.ʦə/Etimologie
Din neogreacă κανναβατσο (kannavátso), bulgară канаваца (kanavața).
Definiții
- (înv.) pânză groasă (de cânepă).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | canavață | canavețe |
| genitiv-dativ | canaveței | canavețelor |
| vocativ | canavață | canavețelor |
| articulat | canavața | canavețele |