canapea
/ka.naˈpe̯a/Etimologie
Din neogreacă καναπές (kanapés). Confer franceză canapé, germană Kanapee.
Definiții
- mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se șade și pe care se poate dormi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | canapea | canapele |
| genitiv-dativ | canapelei | canapelelor |
| vocativ | canapea | canapelelor |
| articulat | canapeaua | canapelele |