canaf
/kaˈnaf/Etimologie
Din maghiară kanaf, din arabă aç-cenife (Cihac, II, 487), confer spaniolă cenefa. Alternativ, din germană Knauf („capitel de coloană, mâner de sabie”) (Scriban, Șăineanu) (MDA).
Definiții
- (reg.) ciucure.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | canaf | canafuri |
| genitiv-dativ | canafului | canafurilor |
| vocativ | canafule | canafurilor |
| articulat | canaful | canafurile |