campanulă
/kam.pa'nu.lə/Etimologie
Din franceză campanule < latină campanula („clopoțel”).
Definiții
- (bot.) (Campanula) plantă erbacee, având tulpina dreaptă și înaltă și flori albastre sau violete în formă de clopot.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | campanulă | campanule |
| genitiv-dativ | campanulei | campanulelor |
| vocativ | campanulo | campanulelor |
| articulat | campanula | campanulele |
Sinonime: (bot.) clopoțel