calpac
/kal'pak/Etimologie
Din turcă kalpak.
Definiții
- (înv.) căciulă mare sferică sau cilindrică, de piele neagră, tivită cu blană scumpă, pe care o purtau domnul și boierii mari (mai târziu și negustorii străini).
- căciulă purtată la unele uniforme militare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | calpac | calpace |
| genitiv-dativ | calpacului | calpacelor |
| vocativ | calpacule | calpacelor |
| articulat | calpacul | calpacele |