calotă
/ka'lo.tə/Etimologie
Din franceză calotte.
Definiții
- fiecare dintre cele două părți obținute prin tăierea unei sfere cu un plan.
- boltă a cărei suprafață interioară are, în secțiune, forma unui semicerc.
- partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă; (p.ext.) piesă tehnică asemănătoare cu o calotă sferică.
- partea de deasupra a unei pălării, care acoperă capul și este mărginită de boruri.
- tichie care acoperă creștetul capului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | calotă | calote |
| genitiv-dativ | calotei | calotelor |
| vocativ | calotă | calotelor |
| articulat | calota | calotele |