← înapoi la căutare

calomnia

/ka.lom.niˈa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză calomnier < latină calumniari.

Definiții

  1. (v.tranz.) a vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa.

Exemple

  • Îl calomniază pe nedrept.

Sinonime: (se) bârfi, (se) blama, (se) cleveti, (se) defăima, (se) denigra, (se) discredita, (se) ponegri, (livr.) (se) detracta, (se) vitupera, (înv. și pop.) (se) ocărî, (pop.) (se) huli, (se) năpăstui, (se) povesti, (prin Olt.) (se) publica, (înv.) (se) balamuți, (se) măscări, (se) mozaviri, (se) pohlibui, (se) ponosi, (se) ponoslui, (se) prilesti, (se) vrevi, (fam. fig.) (se) încondeia, (pop. fig.) (se) înnegri

calomnie

/ka.lom'ni.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză calomnie < latină calumnia.

Definiții

  1. afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcalomniecalomnii
genitiv-dativcalomnieicalomniilor
vocativcalomniecalomniilor
articulatcalomniacalomniile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică