calomfirul
/ka.lomˈfi.rul/Etimologie
Din calomfir.
Definiții
- forma de singular articulat pentru calomfir.
calomfir
/ka.lom'fir/Etimologie
Din neogreacă ϰαρυάφυλλον (karyáfyllon) sau ϰαρυοφύλλι (karyofýlli), ϰαλάφυλλον (kaláfyllon). Confer bulgară калофeр (kalofer).
Definiții
- (bot.) (Chrysanthemum balsamita sau Tanacetum balsamita) plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | calomfir | calomfiri |
| genitiv-dativ | calomfirului | calomfirilor |
| vocativ | calomfirule | calomfirilor |
| articulat | calomfirul | calomfirii |
Sinonime: (bot.) (pop.) calapăr, (reg.) busuiocul-fetelor, busuiocul-sfintelor, izma-Maicii-Preciste
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică