calomelul
/ka.loˈme.lul/Etimologie
Din calomel.
Definiții
- forma de singular articulat pentru calomel.
calomel
/ka.lo'mel/Etimologie
Din franceză calomel.
Definiții
- clorură de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile în apă, fără gust, fără miros, având acțiune purgativă și vermifugă; clorură mercuroasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | calomel | — |
| genitiv-dativ | calomelului | — |
| vocativ | calomelule | — |
| articulat | calomelul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică