calmucă
/kal'mu.kə/Etimologie
Din calmuc.
Definiții
- persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Calmuce.
- limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de calmuci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | calmucă | calmuce |
| genitiv-dativ | calmucei | calmucelor |
| vocativ | calmuco | calmucelor |
| articulat | calmuca | calmucele |