calmare
/kal'ma.re/Etimologie
Din a (se) calma.
Definiții
- acțiunea de a (se) calma și rezultatul ei.
- operație de liniștire a „fierberii” oțelului la turnare în lingotiere sau în forme prin adăugarea unor elemente dezoxidante.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | calmare | calmări |
| genitiv-dativ | calmării | calmărilor |
| vocativ | calmare | calmărilor |
| articulat | calmarea | calmările |