calitate
/ca.liˈta.te/Etimologie
Din franceză qualité < latină qualitas, -atis.
Definiții
- totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri.
- însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însușire bună.
- poziție, situație, titlu care conferă un drept.
- (la jocul de șah) diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal.
Exemple
- Caracterul lui e o calitate de preț.
- Calitatea unui lucru.
- Are calitate de inginer.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | calitate | calități |
| genitiv-dativ | calității | calităților |
| articulat | calitatea | calitățile |
Sinonime: 1: însușire, virtute, (rar) bun, 2: însușire, natură, 3: titlu, autoritate, cădere, competență, drept, îndreptățire, (înv.) volnicie
Antonime: 1-2: cusur, defect, meteahnă, neajuns, slăbiciune, scădere