substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză calque.
Definiții
- copia pe hârtie de calc a unui desen; decalc.
- fenomen lingvistic care constă în atribuirea de sensuri noi, după model străin, cuvintelor existente în limbă ori în formarea unor cuvinte ori expresii noi prin traducerea elementelor componente ale unor cuvinte străine; decalc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | calc | calcuri |
| genitiv-dativ | calcului | calcurilor |
| vocativ | calcule | calcurilor |
| articulat | calcul | calcurile |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză calcul < latină calculus.
Definiții
- ansamblu de operații matematice făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau a mai multor mărimi; socoteală.
- plan, combinație, proiect, apreciere, socoteală.
- (med.) concrețiune de forma unei pietricele, rezultată din precipitarea sărurilor organice sau anorganice, care se formează în anumite organe interne; piatră.
- forma de singular articulat pentru calc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | calcul | calcule |
| genitiv-dativ | calculului | calculelor |
| vocativ | calculule | calculelor |
| articulat | calculul | calculele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză calculer < latină calculare.
Definiții
- (v.tranz.) a face un calcul, a socoti; a aprecia.
- (v.tranz.) a elabora planuri, proiecte etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | calcula | calculau |