calcan
/kal'kan/Etimologie
Din turcă kalkan (baitği).
Definiții
- pește de mare cu corpul rombic, turtit lateral și asimetric, având ambii ochi pe partea stângă și solzi lungi, tari pe burtă și pe spate; pește-de-mare (Scophthalmus maeoticus).
- perete exterior din spate (fără deschizătură) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei clădiri vecine).
- (înv.) scut, pavăză.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | calcan | calcani |
| genitiv-dativ | calcanului | calcanilor |
| vocativ | calcanule | calcanilor |
| articulat | calcanul | calcanii |