calamandros
/ka.la.manˈdros/Etimologie
Origine expresivă, ca în șandramaua, hond(o)ra-bond(o)ra, etc. Derivarea din țigănească kelimangere („dansatori”) (Graur, BL, III, 186) nu pare posibilă. După Scriban, este variantă de la hărmălaie.
Definiții
- (reg.) neregulă, neorânduială, harababură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | calamandros | — |
| genitiv-dativ | calamandrosului | — |
| vocativ | calamandrosule | — |
| articulat | calamandrosul | — |