caimacam
/kaj.maˈkam/Etimologie
Din turcă kaymakam.
Definiții
- locțiitor al unor demnitari (turci).
- locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn.
- locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caimacam | caimacami |
| genitiv-dativ | caimacamului | caimacamilor |
| vocativ | caimacamule | caimacamilor |
| articulat | caimacamul | caimacamii |