caic
/kaˈik/Etimologie
Din turcă kayik.
Definiții
- ambarcație îngustă, cu vele, cu două catarge, cu pupa și prora ascuțite, mai înalte decât restul bordajului.
- luntre turcească ușoară, lungă și îngustă, încovoiată la capete.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caic | caice |
| genitiv-dativ | caicului | caicelor |
| vocativ | caicule | caicelor |
| articulat | caicul | caicele |