caiac
/kaˈjak/Etimologie
Din franceză kayak.
Definiții
- ambarcație de sport ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri și care este condusă cu una sau două padele.
- sport nautic care se practică cu caiacul.
- ambarcație mică, cu înveliș din piele de focă, folosită de eschimoși.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caiac | caiace |
| genitiv-dativ | caiacului | caiacelor |
| vocativ | caiacule | caiacelor |
| articulat | caiacul | caiacele |