cadență
/ka'den.ʦə/Etimologie
Din franceză cadence, italiană cadenza.
Definiții
- mișcare ritmică și uniformă; ritm.
- numărul de lovituri pe care o armă de foc le trage pe minut.
- (fiz.) frecvență; viteză de repetare a unui fenomen.
- succesiune ritmică a unor unități poetice (picioare, silabe) accentuate, care produc un efect auditiv armonios.
- succesiune de armonii care produc impresia unei încheieri într-o compoziție muzicală.
- pasaj mai mare de virtuozitate solistică dintr-un concert instrumental, interpretat fără acompaniament.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cadență | cadențe |
| genitiv-dativ | cadenței | cadențelor |
| vocativ | cadență | cadențelor |
| articulat | cadența | cadențele |