cactus
/'kak.tus/Etimologie
Din franceză cactus < latină cactus. Provine din greacă antică κάκτος (káktos, „anghinare”).
Definiții
- (bot.) (Cactaceae) plantă exotică, adaptată la secetă, cu tulpina cărnoasă și grasă, plină cu suc apos sau lăptos, și cu frunze în formă de spini, cultivată în zonele cu climă temperată ca plantă ornamentală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cactus | cactuși |
| genitiv-dativ | cactusului | cactușilor |
| articulat | cactusul | cactușii |