cabazlâc
/ka.baz'lɨk/Etimologie
Din turcă (hok)kabazlik.
Definiții
- (înv. și reg.) păcăleală, poznă, glumă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cabazlâc | cabazlâcuri |
| genitiv-dativ | cabazlâcului | cabazlâcurilor |
| vocativ | cabazlâcule | cabazlâcurilor |
| articulat | cabazlâcul | cabazlâcurile |