cabaniță
/ka'ba.ni.ʦə/Etimologie
Din bulgară кабаницa (kabanica), sârbocroată kabanica.
Definiții
- (înv.) manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cabaniță | cabanițe |
| genitiv-dativ | cabaniței | cabanițelor |
| vocativ | cabaniță | cabanițelor |
| articulat | cabanița | cabanițele |