căzătură
/kə.zə'tu.rə/Etimologie
Din a cădea + sufixul -ătură.
Definiții
- faptul de a cădea.
- (la pl.) deșeuri.
- (depr.) om sau animal bătrân și neputincios; om degradat moralicește.
- porțiune de pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căzătură | căzături |
| genitiv-dativ | căzăturii | căzăturilor |
| vocativ | căzătură | căzăturilor |
| articulat | căzătura | căzăturile |